Era din nou singură, cu insomnia unei dureri care de cinci ani aștepta un zîmbet să-i usuce ochii, într-un final.Îl iubea încă.Abia reușea să-l mai iubească.Dragoste grea...născută și zidită în tăceri de noapte.
marți, 31 mai 2016
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Error 404
Nu, nu sunt bine. Nu mă simt bine. Mă doare inima, capul și singurătatea. Mă dor încheieturile, ochii și genunchii. Mă dor toate... până și ...

-
Nu, nu sunt bine. Nu mă simt bine. Mă doare inima, capul și singurătatea. Mă dor încheieturile, ochii și genunchii. Mă dor toate... până și ...
-
Eu, apoi tu. Mă-ndrăgostesc eu, apoi tu. Te privesc eu, apoi tu. Zâmbesc eu, apoi tu. Te sărut eu, apoi tu. Alerg eu, apoi tu. Încerc ...
-
Te-aș mai transforma în artă, ți-aș mai scrie poezii... Însă care le-ar fi rostul, dacă nu le vei citi ? Te-aș mai transforma în proză, d...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu