Am vrut să-ți scriu

Am vrut să-ți scriu, chiar am vrut.
Am vrut să știu cum ești și de ce nu dormeai la ora aia târzie, când până și stele dormeau.
Am vrut să îmi ofer încă o dată bucuria de a conversa cu omul complex, care m-a făcut să iubesc.
Am vrut să îți demonstrez, încă o dată, că în ciuda timpului nemilos care și-a lăsat amprenta pe mințile și inimile noastre, eu n-am încetat nici măcar o secundă să te văd ca pe o iubire absolută.
Am vrut să-ți reamintesc că poți avea încredere în mine indiferent de anotimp, an sau veac.
Am vrut să-ți scriu...
Dar ceva m-a oprit !
Ceva din mine urla, și atunci mi-am dat seama că a venit momentul să trec peste.
Peste toată harababura care cuprinde numele și amintirile noatre.
Atunci am înțeles că nu avea nici un rost să-ți tulbur liniștea cu mesajul meu, rătăcit, printre miile de notificări de la ea, sau de la altele.
Dar ce mă fac data viitoare ?
Dacă data viitoare voi vrea să te sun ?
Dacă nimeni și nimic nu mă va opri ?
Vei răspunde ?

Te-aș mai transforma în artă, dar...

Te-aș mai transforma în artă, ți-aș mai scrie poezii...
Însă care le-ar fi rostul, dacă nu le vei citi ?

Te-aș mai transforma în proză, dialoguri aș mai scrie,
Însă care le-ar fi rostul, dacă mintea ta-i pustie ?

Ți-aș mai dedica citate, melodii și idealuri.
Toate vor fi înzadar fiindcă tu te uiți pe dealuri...

Te-aș aduce prin discuții și te-aș povesti frumos...
Dar, de ce aș face asta, dacă toate-s deprisos ?

Ți-aș mai studia o vreme viața ta misterioasă...
Dar, de ce aș face asta dacă ție nu îți pasă ?

Nu, eu nu caut motive, căci deja îmi este clar,
Am făcut din tine artă și-a fost totul înzadar.

Listen !

We were supposed to be friends forever...
But tell me, please, where are you now ?
I'm unhappy today because I remember
That time, those secrets, that vow !

We were supposed to support eachother,
But now you're gone and so far away...
I loved that life, you wanted another
And I couldn'd stop you. You were supposed to stay !